M. Stavinschi Astronomia si Academia Romana Ed. Academiei Romane,
Bucuresti, 2016
De curand, Academia Romana a celebrat 150 de ani de la infiintare.
Desi scopurile ei vizau la inceput "cultivarea si promovarea limbii si
literaturii romane si a istoriei nationale; stabilirea normelor de ortografie obligatorii
ale limbii romane", Academia isi va consacra cercetarile celor mai importante domenii
stiintifice, din care Astronomia nu putea lipsi.
Iata deci argumentele pentru care Astronomia face parte constant din preocuparile
acestui inalt for stiintific, ea fiind prezenta in preocuparile celui mai inalt for de cultura
si de stiinta de la inceput pana in zilele noastre, cand este reprezentata, in Academie, prin
Institutul Astronomic.
Acestor 150 de ani de astronomie in Academia Romana i-a dedicat o monografie jubiliara
dr. Magda Stavinschi, cercetator onorific si fost director al Institutului Astronomic.
Este o trecere in revista a celor mai importante contributii romanesti in astronomie
prin intermediul a zece din cei mai ilustri reprezentanti, membri titulari, corespondenti, de onoare
sau post-mortem ai Academiei Romane.
Monografia, publicata la Editura Academiei Romane, prezinta pe rand astronomia la
inceputul activitatii Academiei, reprezentata pe acea vreme mai mult de geodezi (C.I. Bratianu,
C. Barozzi sau Scarlat Panaitescu) si abia mai tarziu de astronomi, cei mai multi cu pregatire
matematica si profesori universitari: Neculai Culianu (primul profesor de astronomie la Universitatea
din Iasi si primul astronom membru corespondent al Academiei), urmat de Constantin Gogu, Spiru Haret,
Stefan C. Hepites, Nicolae Donici, Constantin Popovici, Gheorghe Demetrescu, Constantin Dramba (ultimii
trei chiar directori ai Observatorului Astronomic din Bucuresti) sau Calin Popovici si Constantin Parvulescu,
primiti in Academie abia post-mortem, dupa 1990.
Pentru fiecare a fost prezentata o scurta biografie, precum si realizarile mai importante
in domeniu, inclusiv lista lucrarilor lor de interes astronomic.
Desigur, un loc special il ocupa prezentarea Institutului Astronomic care a fost in doua
etape sub tutela Academiei: 1951-1975 si dupa 1990. Aici este prezentata, in mare, evolutia Institutului,
subiectul acesta fiind prezentat atat in DVD-ul "Istoria astronomiei romanesti" (M. Stavinschi, Istoria
Astronomiei Romanesti, Bucuresti, 2014, ISBN 978-973-0-17090-0), cat si pe situl Institutului
www.astro.ro, urmand ca un volum special sa fie dedicat, tot in 2016, implinirii a 150 de ani de la nasterea
primului director al Observatorului astronomic din Bucuresti, Nicolae Coculescu.
M. Stavinschi Astronomul Nicolae Donici, Enigme descifrate
Ed. Curtea Veche Publishing, 2015
Nicolae Donici este unul din cei mai importanti astronomi romani,
in primul rand un adevarat recordman al observarii eclipselor de Soare: sase totale
(1900 si 1905, in Spania; 1912, in Portugalia; 1914, in Crimeea; 1932 in SUA; 1936,
in Turcia) si una inelara, 1904 in Cambodgia.
A observat si eclipse de Luna, trecerea lui Mercur peste discul Soarelui,
cometa Halley, planete, lumina zodiacala. A fondat un observator de astrofizica particular
la Dubasarii Vechi, pe malul drept al Nistrului, in 1908, anul in care Spiru Haret semna
decretul de infiintare a Observatorului Astronomic din Bucuresti. A comandat instrumentele
cele mai moderne pentru cercetarile sale, proiectand si construind el insusi pe cele de care
avea nevoie. A contribuit la aderarea Romaniei la Uniunea Astronomica Internationala, fiind
primul reprezentant al tarii noastre in acest organism international, unde ne-a reprezentat
la primele congrese (1922, Roma; 1925, Cambridge-UK; 1928, Leiden; 1932, Cambridge-Massachussets;
1935, Paris; 1955, Dublin).
A fost membru de onoare al Academiei Romane, membru al Societatii Astronomice Franceze,
al celei Germane, al Institutului de la Coimbra (Portugalia) si al altor comitete.
Viata lui a fost cu adevarat spectaculoasa: a urmat practic istoria neamului sau.
Nascut la 1/13 septembrie 1874 la Chisinau, isi va face studiile la Odesa; va pleca
apoi la St. Petersburg, unde va deveni membru al Academiei de Stiinte Imperiale, dar va avea si
functii administrative in Consiliul de stat; va parasi Petersburgul imediat dupa prima revolutie
din februarie 1917, apoi Odesa în 1920, cand bolsevicii ii vor distruge laboratorul, biblioteca,
adica tot ce avea mai drag; se va stabili la Observatorul sau de la Dubasarii Vechi pana in 1940
cand va veni la Bucuresti in urma pierderii Basarabiei, se va ingriji de refacerea Observatorului
Astronomic "Amiral Vasile Urseanu", apoi va parasi si Bucurestiul in 1944.
Desi era deja septuagenar, celebritatea de care se bucura il determina pe Andre Danjon,
directorul din acea vreme al Observatorului de la Paris, sa-i incredinteze mai multe misiuni de observare
a luminii zodiacale in Africa.
Mai mult, CNRS - Centrul National de Cercetare Stiintifica al Frantei, cel cu care a avut
contracte din 1945 pana in 1960, va fi si cel care-i va purta de grija pana ce Donici va inchide ochii in
zorii zilei de 22 noiembrie 1960, asigurandu-i o pensie din fondul pentru cercetatori saraci si internandu-l
la sfarsitul vietii intr-o casa speciala din preajma Nisei.
Asa se face ca misterul ultimilor ani ai lui Donici a putut fi dezlegat. Pana cu numai cateva
luni in urma nu stiam nici unde si nici cand a murit. Dar iata ca miracolul s-a produs: autoarea a descoperit
si documentele aflate in custodia CNRS dar si pe nepoata sotiei lui, Maria Roemmich-Brunswig, domiciliata la
Buenos Aires.
M. Stavinschi Constantin Parvulescu, Erou si cercetator al cerului 1890-1945
Ed. Grafoanaytis, 2015
Prof. univ. Constantin Parvulescu a fost erou al Primului Razboi Mondial, membru post-mortem
al Academiei Romane (1890-1945), primul roman al carui nume a fost acordat unui asteroid.
A fost unul din fondatorii astrofizicii in Romania, a predat astronomia la Cernauti pana in
1940 cand a trebuit sa paraseasca ca atatia alti romani teritoriul cedat Uniunii Sovietice. A
fost un adevarat democrat, tinand conferinte atat pe teme stiintifice cat si de sustinere a
drepturilor si libertatilor romanilor. A semnalat spartura frontului de la Marasesti, influentand
radical mersul Primului Razboi Mondial. In carte sunt prezentate si alte acte de eroism: ale
fiului sau (Antares, viitorul savant care a fugit din tara cu o avioneta in 1943 pentru a nu lupta
contra aliatilor), ale nepotului sau (Puiu Parvulescu) sau anii de inchisoare ai sotiei sale.
Nu numai copiii lui au primit nume cosmice (Antares si Carina) dar chiar si nepotul pe care abia l-am
descoperit in SUA: Constantin Aldebaran Parvulescu.
Prin eforturile autoarei, dr. Magda Stavinschi, s-au recuperat multe documente despre marele astronom
dar si despre copiii lui, Antares si Carina Parvulescu, care i-au purtat cu onoare nu numai numele dar
si stafeta cercetarilor stiintifice mai departe.
Institutul Astronomic al Academiei
Române are placerea de a anunţa apariţia DVD-ului Istoria astronomiei
româneşti, autor dr. Magda Stavinschi. Mai jos gasiti prezentarea
acestui DVD atât in limba română cât şi în
limba engleză.