Soarele este principalul factor al vremii spațiale. Vremea spațială determină starea magnetosferei Terrei, care, la rândul său, declanșează furtuni geomagnetice.
Ejecțiile de masă coronale (CME) sunt piesele din acest puzzle care conduc vremea spațială. Ele sunt unele dintre cele mai importante piese, datorită cantităților mari de plasmă magnetizată eliberate în heliosferă. O CME direcționată spre Pământ poate lovi magnetosfera la aproximativ 2-4 zile după detecția inițială, însă nu toate CMEs care ajung pe Pământ vor produce o furtună geomagnetică.
Numeroase metode (teoretice, numerice și empirice) sunt utilizate pentru a prezice dacă CME va fi geoeffective sau nu. Într-un articol recent, un grup de cercetători condus de D. Beșliu-Ionescu a propus un nou model de regresie logistică care va produce o probabilitate, exprimată ca un număr între 0 și 1, că o CME va fi un eveniment asociat cu o furtună geomagnetică (Beșliu-Ionescu et al., 2019).
Publicat în 03 Aug, 2019