None
None

Large Program of Asteroids using VLT/SPHERE instruments

Directorul Institutului Astronomic al Academiei Române (IAAR), Dr. Mirel Bîrlan face parte din echipa internațională care a folosit Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European de Sud (ESO) din Chile, pentru a realiza imagini ale celor mai mari obiecte din centura principală de asteroizi, situată între Marte și Jupiter.
Un grup atât de mare de asteroizi, 42 la număr, nu a mai fost fotografiat atât de clar niciodată până acum. Observațiile arată o gamă largă de forme, de la sferice până la lunguiețe, ajutând astronomii să înțeleagă mai bine originile asteroizilor din Sistemul nostru Solar.
Imaginile detaliate ale acestor 42 de obiecte au fost posibile datorită telescoapelor de la sol și reprezintă un pas înainte în explorarea asteroizilor, contribuind la găsirea răspunsului la întrebările despre viață, Univers și tot restul [1].
„Până acum doar trei asteroizi mari ai centurii principale, Ceres, Vesta și Lutetia, au fost fotografiați în detaliu, pentru că au fost vizitați de misiunile spațiale Dawn (NASA) și Rosetta (Agenția Spațială Europeană),” explică Pierre Vernazza, de la Laboratorul de Astrofizică din Marsilia, Franța, care a condus studiul despre asteroizi, publicat astăzi în Astronomy & Astrophysics.
Numărul mic de observații detaliate ale asteroizilor existent anterior, a însemnat că, până acum, caracteristicile cheie, cum ar fi forma 3D sau densitatea lor, au rămas în mare parte necunoscute.
„Între 2017 și 2019, Pierre Vernazza a condus cu succes și eficiență o echipă internațională din care am făcut parte și care și-a propus să determine aceste caracteristici cheie prin realizarea unei cercetări amănunțite a celor mai mari asteroizi din centura principală de asteroizi”, a declarat Dr. Mirel Bîrlan, Directorul Institutului Astronomic al Academiei Române (IAAR).
Majoritatea celor 42 de obiecte din eșantionul echipei au o dimensiune mai mare de 100 km; echipa a fotografiat aproape toți asteroizii centurii principale mai mari de 200 de kilometri în diametrul, mai exact 20 de obiecte dintr-un total de 23. Cele mai mari două obiecte cercetate de echipă au fost Ceres și Vesta, care au un diametru de aproximativ 940 și respectiv 520 de kilometri, în timp ce cei mai mici doi asteroizi sunt Urania și Ausonia, fiecare având aproximativ 90 de kilometri.
Prin reconstituirea formei obiectelor, echipa a realizat că asteroizii observați pot fi împărțiți în principal în două familii. Unii sunt aproape perfect sferici, cum ar fi Hygiea și Ceres, în timp ce alții au o formă mai particulară, „alungită”, regina lor incontestabilă fiind asteroidul Kleopatra.
Combinând forma asteroizilor cu informații despre masa acestora, echipa a constatat că densitățile se schimbă semnificativ în eșantion. Cei patru asteroizi studiați cu densitatea cea mai mică, inclusiv Lamberta și Sylvia, au densități de aproximativ 1,3 grame per centimetru cub, aproximativ cât densitatea cărbunelui. Cei mai mari, Psyche și Kalliope, au densități de 3,9 și respectiv 4,4 grame per centimetru cub, fiind mai mari decât densitatea diamantului (3,5 grame per centimetru cub).
Această mare diferență de densitate sugerează că variază semnificativ și compoziția asteroizilor, fapt care sprijină teoria conform căreia aceste obiecte cerești provin din diferite zone ale Sistemului Solar, migrând ulterior în locul în care se află astăzi.
Aceste descoperiri au fost posibile datorită sensibilității instrumentului Spectro-Polarimetric High-contrast Exoplanet REsearch (SPHERE) montat pe VLT. Astronomii vor avea posibilitatea să fotografieze și mai mulți asteroizi în detaliu cu ajutorul viitorului Extremely Large Telescope (ELT) al ESO, ce se construiește în prezent în Chile și care va fi operabil mai târziu în acest deceniu.
„Studiul asteroizilor este un domeniu unde cercetătorii români contribuie în mod constant și semnificativ. În calitate de astronom asociat al Institutului Astronomic al Academiei Române și astronom al Observatorului din Paris am încurajat și facilitat colaborări între cercetătorii din România și Franța. Avem doi doctoranzi români și cercetători cu titlul de doctor care studiază corpurile de dimensiuni mici — comete, asteroizi, meteoroizi — din Sistemul Solar” a declarat Mirel Bîrlan.
Printre rezultatele recente ale cercetătorilor români se numără observații ale asteroidului potențial periculos (99942) Apophis, realizate la Observatorul Astronomic din Cluj-Napoca, stația Feleacu, observații ale asteroidului Pallas, observații ale asteroidului (6478) Gault.
„Strategia Institutului va continua să sprijine eforturile de cercetare în aceste direcții. Printre proiectele noastre se numără studiile asteroizilor care se apropie periculos de Pământ, relațiile între asteroizi, comete și meteori, interacția materiei interplanetare cu Terra, studiile de dinamică a obiectelor naturale și artificiale din apropierea Pământului”, a spus Directorul IAAR, Mirel Bîrlan.

Note
[1] În The Hitchhiker's Guide to the Galaxy de Douglas Adams, numărul 42 este răspunsul la întrebarea supremă a „Vieții, Universului și tot restul”. Azi, 12 Octombrie 2021, se împlinesc 42 de ani de la publicarea cărții.

Mai multe informații
Cercetarea a fost publicată în revista Astronomy & Astrophysics https://www.aanda.org/articles/aa/full_html/2021/10/aa41781-21/aa41781-21.html

Echinoctiul de toamna in anul 2021

Prin definiție, momentul echinocțiului de toamnă în emisfera de nord corespunde momentului de timp la care longitudinea geocentrică aparentă a centrului Soarelui este egală cu 180 de grade. Mult mai comun, în mass-media și în societate, momentul echinocțiului de toamnă este asociat cu ziua din luna septembrie în care lungimea zilei și a nopții sunt egale. În anul 2021, echinocțiul de toamnă se va produce miercuri 22 septembrie la ora 19h21min06,77s Timp Universal Coordonat, adică la ora 22h21min6,77s în Timp Legal al României (UTC+3h, deoarece suntem încă la ora de vara). La acest moment, în 2021, latitudinea geocentrică a centrului Soarelui are valoarea de − 0,56″, iar ascensia dreapta are valoarea de 11 h 59 min. 59,985 s iar declinația sa este de − 0,52″. După cum se poate constata din valorile latitudinii geocentrice și ale ascensiei drepte, ele sunt apropiate de zero și respectiv 12h. De aceea se mai spune ca Soarele se află în direcție opusă direcției punctului vernal în timpul echinocțiului de toamna. Aceasta ultima afirmație este parțial exactă și poate fi acceptată deoarece diametrul aparent al Soarelui este de ordinul a 30 de minute de arc. Echinocțiul de toamna pentru tarile din emisfera de nord a Pământului corespunde cu echinocțiul de primăvară din emisfera de sud. Calendarul utilizat în România este calendarul gregorian. Calendarul gregorian a fost conceput și adoptat în 1582 pentru a se evita deriva datelor pentru schimbarea anotimpurilor. Astfel, conform calendarului gregorian, datele pentru echinocțiul de toamnă vor fi mereu în perioada 21-24 septembrie. Echinocțiul de toamnă se va petrece în majoritatea anilor în 22 sau 23 septembrie. Datele în care acesta se produce în 21 septembrie sau în 24 septembrie sunt mai puțin frecvente. Astfel, în 2092 echinocțiul de toamnă va avea loc  la 21 septembrie, pentru prima data la aceasta data de la crearea calendarului gregorian. În anul 1803 echinocțiul de toamna a avut loc la 24 septembrie, pentru prima data de la crearea calendarului gregorian.

None
None

Imagine solară, IAAR -01.09.2021

O imagine cu cromosfera solară ce conține regiunea activă AR12860, obținută la Observatorul Solar București în data de 01.09.2021. Această regiune are cea mai mare activitate la începutul celui de-al 25-lea ciclu solar, cu o erupție solară de clasă M4.7 și mai multe erupții de clasă C1-C9. Instrument: Refractor Zeiss 110mm F/15, Halpha Baader Solar Spectrum 0.3A, 0.4X reducer, camera ASI290MM mono. Procesare în AutoStakkert 3 și gimp.În această imagine, pot fi observate diferite caracteristici ale activității solare în partea cromosferei. Autor: C.S. Octavian Blagoi. Full image available here. Full resolution image available here.

Institutul Astronomic

Noutăți

Află mai multe

Calendar astronomic

Efemeride

Astrodata

Cercetări

Publicații

Cercetare

Cariere

Cariere în cercetare

Cariere